CCiv:Art. 403

De la iurispedia
Salt la: navigare, căutare
← Art. 402. Stabilirea contribuţiei părinţilor.↑ Paragraful Efectele divorţului cu privire la raporturile dintre părinţi şi copiii lor minori ↑Art. 404. Raporturile dintre părinţi şi copiii lor minori în alte cazuri. →

Articolul 403 Modificarea măsurilor luate cu privire la copil.

În cazul schimbării împrejurărilor, instanţa de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile şi îndatoririle părinţilor divorţaţi faţă de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinţi sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituţiei de ocrotire, a instituţiei publice specializate pentru protecţia copilului sau a procurorului.

Punere în aplicare

Punerea în aplicare este cu dată imediată, indiferent dacă se judecă cauze intrate pe rol înainte sau după intrarea în vigoare a noului Cod Civil.

Dispoziţiile Codului civil sunt aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a Codului civil.

—Art. 5. litera (2) din legea 71/2011

Dispoziţiile hotărârilor judecătoreşti privitoare la relaţiile personale şi patrimoniale dintre copii şi părinţii lor divorţaţi înainte de intrarea în vigoare a Codului civil pot fi modificate potrivit dispoziţiilor art. 403 din Codul civil.

—Art 46 din Legea 71 privind punerea în aplicare a noului Cod Civil

În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 223 raportat la art. 39 alin. 2 din Legea nr. 71 din 3 iunie 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, stabileşte că prevederile art. 396-404 din Noul Cod Civil, referitoare la efectele divorţului cu privire la raporturile dintre părinţi şi copiii lor minori, sunt aplicabile şi cererilor de divorţ formulate înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod civil şi aflate pe rolul instanţelor de judecată în căile de atac.

—Decizia nr. 4/2013 a ÎCCJ[1]

Expunere de motive

Nu există menţiuni specifice în expunerea de motive a guvernului, relativ la acest articol.

Comentariu

Un caz important de modificare a împrejurărilor şi care justifică rejudecarea cauzelor cu minori este cel legat de intrarea în vigoare a noului Cod Civil. Părinţii care au pierdut exerciţiul unor drepturi părinteşti printr-o sentinţă definitivă şi irevocabilă dată anterior intrării în vigoare a noului cod civil, pot depune, după data de 1 octombrie 2011, cereri de reinstaurare a autorităţii părinteşti, în baza Art. 403 coroborat cu Art. 512.

Conform Art. 403, cauzele cu minori nu sunt definitive niciodată iar la schimbarea conjuncturii, oricare dintre părinţi poate cere reanalizarea măsurilor dintre părinţi şi copii. Trecerea de la vechiul Cod Civil la noul Cod Civil reprezintă o schimbare majoră de conjunctură care motivează o astfel de acţiune de "reinstaurare" a autorităţii parentale comune după cum este reliefat de dispoziţiile art. 46 din legea 71/2011 care spune că "dispoziţiile hotărârilor judecătoreşti privitoare la relaţiile personale şi patrimoniale dintre copii şi părinţii lor divorţaţi înainte de intrarea în vigoare a Codului civil pot fi modificate potrivit dispoziţiilor art. 403 din Codul civil".

Pentru mai multe detalii cu privire la reinstaurarea autorităţii părinteşti consultaţi Art. 512


‘’Potrivit dispoziţiilor art. 46 din Legea nr. 71/2011, dispoziţiile hotărârilor judecătoreşti privitoare la relaţiile personale şi patrimoniale dintre părinţii divorţaţi înainte de intrarea în vigoare a Codului civil şi copiii lor minori pot fi modificate potrivit art. 403 NCC, respectiv considerându-se îndeplinită condiţia schimbării împrejurărilor care au stat la baza deciziei judecătorului. Este, aşadar, o dispoziţie care face posibilă dispunerea exerciţiului autorităţii părinteşti şi stabilirea locuinţei copilului în aceleaşi condiţii în care se dispunea reîncredinţarea acestuia în vechea reglementare. Deosebirea constă în faptul că se consideră îndeplinită condiţia schimbării împrejurărilor determinante, deşi constatăm că ea vizează doar schimbarea legii.

Prin urmare, dacă divorţul a intervenit înainte de intrarea în vigoare a Codului civil, oricare dintre părinţi sau dintre persoanele ori instituţiile care au calitate procesuală activă potrivit art. 403 NCC. pot să solicite instanţei de tutelă acordarea exerciţiului autorităţii părinteşti şi stabilirea locuinţei copilului, fără să fie necesară dovedirea modificării împrejurărilor care au determinat încredinţarea copilului spre creştere şi educare unuia dintre părinţi. Instanţa de tutelă va analiza, potrivit interesului superior al copilului, posibilitatea exercitării în comun a autorităţii părinteşti de către ambii părinţi, în caz contrar, dacă există motive temeinice pentru acordarea exerciţiului autorităţii părinteşti unuia singur dintre părinţi, dispunându-se astfel. În mod similar, instanţa de tutelă va analiza condiţiile pe care fiecare dintre părinţi le oferă copilului, în vederea stabilirii locuinţei copilului.

În schimb, pentru copiii părinţilor divorţaţi după 1 octombrie 2011, art. 403 se aplică astfel cum este reglementat, schimbarea măsurilor luate cu privire la raporturile dintre părinţii divorţaţi şi copiii lor minori fiind determinată de schimbarea împrejurărilor care au fost avute în vedere.

Referitor la posibilitatea şi condiţiile în care pot fi modificate măsurile luate cu privire la copil pentru ipoteza în care la data intrării în vigoare a noului Cod civil procedura de divorţ se află în căile de atac, s-au exprimat două puncte de vedere contrare, cu următoarea argumentare:

Deşi în practică s-a apreciat în majoritatea cazurilor că efectele divorţului aflat în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a Codului civil sunt guvernate, în calea de atac a apelului, de legea nouă, opinia majoritară exprimată în cadrul conferinţei pare să fie cea potrivit cu care efectelor divorţului le sunt aplicabile dispoziţiile legii vechi, conform regulii conţinute de art. 223 din Legea nr. 71/2011.

Modificarea măsurilor luate cu privire la copilul încredinţat spre creştere şi educare unuia dintre părinţi se face la cererea părintelui sau a uneia dintre persoanele care au calitate procesuală activă potrivit art. 403 NCC.

În privinţa aprecierii interesului superior al copilului, aceasta va urma aceleaşi reguli ca şi la stabilirea exerciţiului autorităţii părinteşti şi a locuinţei copilului la divorţ.‘’

(Institutul Naţional al Magistraturii, Dispoziţii ale noului Cod civil în materia dreptului familiei – unificarea practicii judiciare, Bucureşti, 2012)

Jurisprudenţă

Instanta de judecata, la cererea parintilor, chiar a copilului care a implinit 14 ani, a autoritatii tutelare sau a institutiei de ocrotire, daca se schimba imprejurarile care au determinat luarea masurii incredintarii, poate modifica masura privind drepturile si obligatiile personale si patrimoniale intre parintii divortati si copil.

C.S.J., Sectia civila, decizia nr. 2396 din 10 iulie 1997, in Buletinul Jurisprudentei, Baza de date

Reîncredinţarea copilului spre creştere şi educare, de la un părinte la celălalt, urmează a se dispune numai când se constată că părintele în a cărui îngrijire se află nu îi mai poate asigura condiţiile necesare pentru o dezvoltare corespunzătoare. Acţiunea în reîncredinţarea copilului poate fi deci admisă numai dacă au intervenit situaţii noi, în sensul că s-au schimbat împrejurările care au determinat încredinţarea iniţială. O schimbare doar parţială a situaţiei nu trebuie să atragă revenirea asupra măsurii dacă elementele esenţiale care au fost avute în vedere au rămas aceleaşi.

(Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr.237/R din 25 ianuarie 2008; Buletinul Jurisprudenţei 2008)

Corelaţii cu alte norme

Corelaţii cu alte articole din codul civil

Elemente de drept comparat

Comparare cu vechiul Cod al Familiei abrogat

În cazul schimbării împrejurărilor, la cererea oricăruia dintre părinti sau a copilului, dacă acesta a împlinit vârsta de patrusprezece ani, a autorităţii tutelare sau a vreunei instituţii de ocrotire, instanţa judecătorească va putea modifica măsurile privitoare la drepturile şi obligaţiile personale sau patrimoniale între părinţii divorţaţi şi copii. Modificarea măsurilor luate potrivit dispoziţiilor art. 42 alin. (1) şi (2) se va face cu paza cerinţelor prevăzute de acele dispoziţii.

— Art. 44 - Vechiul Cod Civil - abrogat

Bibliografie

  1. A se vedea articolul de la pagina http://blog.arpcc.ro/2013/03/recurs-in-interesul-legii-ca-urmare.html
Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Trusa de unelte