CCiv:Art. 507

← Art. 506. Învoiala părinţilor.

↑ Capitolul Exercitarea autorităţii părinteşti ↑

Punere în aplicare

Punerea în aplicare este imediată, începând cu data de 1 octombrie 2011, pentru toate cauzele care sunt pe rolul instanţelor de judecată.

„	Dispoziţiile Codului civil sunt aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a Codului civil.	”
—Art. 5. litera (2) din legea 71/2011

Expunere de motive

Nu există menţiuni specifice în expunerea de motive a guvernului, relativ la acest articol.

Comentariu

Pentru cazul în care ambii părinţi trăiesc, este util de remarcat criteriile care permit şi respectiv criteriile care interzic instanţei să decidă asupra exercitării autorităţii părinteşti de către un singur părinte. A se vedea în acest sens Articolul 398 - Exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte. Conform Art. 507, un părinte care nu este mort, nu este declarat mort sau nu este incapabil de îşi exprima voinţa are autoritate părintească deplină asupra copilului sub rezerva cazului în care instanţa, din motive bine întemeiate ce ţin de interesul superior al copilului (de exemplu cazuri de abuz, exploatare, neglijenţă, etc.) i-a retras acestui părinte autoritatea părintească asupra minorului (conform Art. 398 sau Art. 399) sau, mai mult, l-a decăzut din drepturile părinteşti (conform Art. 508). Prin urmare un părinte nu poate cere decăderea sa din drepturile părinteşti sau retragerea autorităţii părinteşti pe care o are asupra minorului. Aceasta deoarece, pe de o parte, autoritatea părintească asupra minorului nu este doar un drept al părintelui ci şi un drept al copilului de care copilul poate fi lipsit doar în situaţii speciale ce ţin de interesul său superior, iar pe de altă parte autoritatea părintească asupra minorului implică numeroase obligaţii pentru părintele în cauză. În acest sens, instanţa trebuie să cerceteze cu precauţie tranzacţiile sau înţelegerile prezentate de părinţi care implică faptul că unul dintre părinţi doreşte să renunţe benevol la autoritatea părintească. Instanţa trebuie să încuviinţeze o astfel de tranzacţie doar dacă există motive foarte bine întemeiate din punctul de vedere al interesului superior al minorului, care să o facă să creadă că păstrarea autorităţii părinteşti de către acel părinte ar daună intereselor copilului.

Pentru detalii cu privire la situaţiile în care custodia unică este de preferat custodiei comune, vă recomandăm Manualul de acordare a custodiei editat de către ARPCC

"Aspecte referitoare la aplicabilitatea dispoziţiilor art. 398 NCC privind exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte. Corelarea acestor dispoziţii cu prevederile art. 507 şi art. 508 NCC

Potrivit art. 398 NCC, derogarea de la regula exercitării în comun a autorităţii părinteşti are la bază doar motive privind interesul superior al copilului, iar nu dorinţele părinţilor, care, nu de puţine ori, pot fi egoiste şi posesive.

Cu toate acestea, pot interveni şi situaţii obiective care să facă imposibilă exercitarea autorităţii părinteşti de ambii părinţi, acestea fiind prevăzute de art. 507 NCC, care vor conduce la dispunerea exercitării acesteia de unul singur dintre părinţi, indiferent dacă părinţii sunt căsătoriţi sau nu.

Dispunerea exercitării autorităţii părinteşti de către unul singur dintre părinţi nu este condiţionată de decăderea celuilalt din drepturile părinteşti, dar poate fi însoţită de aceasta, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 508 alin. (1) NCC. Efectele decăderii din drepturile părinteşti sunt mai dure decât cele privind lipsirea de exerciţiul autorităţii părinteşti a unui părinte, în sensul că, în acest ultim caz, părintele respectiv păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia, în timp ce părintele decăzut total din drepturile părinteşti le pierde."

(Institutul Naţional al Magistraturii, Dispoziţii ale noului Cod civil în materia dreptului familiei – unificarea practicii judiciare, Bucureşti, 2012)

"Autoritatea părintească poate fi exercitată doar de unul dintre soţi pentru motivele prevăzute de art. 507 NCC. În cazul părinţilor divorţaţi, autoritatea părintească se va exercita potrivit hotărârii instanţei de tutelă. Mai mult, exerciţiul comun al autorităţii părinteşti după divorţ presupune consultarea acestora în luarea deciziilor importante cu privire la creşterea şi educarea copiilor, actele curente privind creşterea şi educarea acestuia fiind îndeplinite de părintele la care copiii locuiesc.

Considerăm că aceleaşi principii sunt aplicabile şi copiilor din afara căsătoriei recunoscuţi de ambii părinţi, ai căror părinţi nu convieţuiesc."

(Institutul Naţional al Magistraturii, Dispoziţii ale noului Cod civil în materia dreptului familiei – unificarea practicii judiciare, Bucureşti, 2012)

Propuneri de îmbunătăţiri, pentru o revizuire ulterioară a Codului Civil

După articolul Art. 507 ar trebui introduse două articole cu privire la exercitarea autoriăţii părinteşti de către terţi echivalente cu Art. 3.17 şi Art. 3.18 din Principiile Legislaţei Europene cu Privire la Autoritatea Părintească).

Jurisprudenţă

Nu există la acest moment jurisprudenţă cu privire la aceste aspecte.

Corelaţii cu alte norme

"Codul familiei: Art.98 (2) Dacă unul dintre părinţi este mort, decăzut din drepturile părinteşti, pus sub interdecţie sau, din orice împrejurare, se află în neputinţă de a-şi manifesta voinţa, celălalt părinte exercită singur drepturile părinteşti."

(Mona Maria Pivniceru, Noul Cod Civil si reglementarile anterioare-prezentare comparativa, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2012)

Elemente de drept comparat

Comparaţie cu vechiul Cod al familiei abrogat

„ Dacă unul dintre părinţi este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicţie, decăzut din exerciţiul drepturilor părinteşti sau dacă, din orice motiv, se află în neputinţă de a-şi exprima voinţa, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească. ” — Articolul 507 Exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte, din Noul Cod Civil

„ Măsurile privitoare la persoana şi bunurile copiilor se iau de către părinţi, de comun acord. Dacă unul dintre părinţi este mort, decăzut din drepturile părinteşti, pus sub interdicţie sau, din orice împrejurare, se află în neputinţă de a-şi manifesta voinţa, celălalt părinte exercită singur drepturile părinteşti. ” — Art. 98 din Codul Familiei abrogat

Codul Civil Francez

„	Este privat(ă) de exercitarea autorităţii parentale tatăl sau mama care nu îşi poate exprima voinţa, pe motiv de incapacitate, absenţă sau orice alt motiv.[1]	”
—Articolul 373 din codul Civil Francez

„	Dacă tatăl sau mama decedează sau este privat(ă) de exercitarea autorităţii parentale, celălalt părinte va exercita exclusiv această autoritate.[2]	”
—Articolul 373-1 din codul Civil Francez

Codul Civil din Quebec

Articolele 503 alineatul 1 şi 507 din noul Cod român reprezintă o preluare fidelă a dispoziţiilor articolului 600, alineatul 1şi 2 din Codul civil din Quebec. Ne referim la faptul că părinţii exercită împreună autoritatea părintească, iar în cazul în care unul dintre soţi nu o poate exercita, din motivele prevăzute expres, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească. De asemeni, legiuitorul român, prin articolul 503 alineatul 2, preia conţinutul articolul 603 din Codul civil din Quebec, stabilind o prezumţie legală faţă de terţii de bună credinţă în exerciţiul autorităţii de către unul dintre părinţi.

Principiile dreptului european al familiei

Recomandările Comisiei Europene privind Legislaţia Familiei evidenţiate în documentul Principiile legislaţiei europene privind autoritatea părintească^[3], şi anume:

„	Principiul 3:15 Exercitarea individuală a autorităţii părinteşti, ca urmare a acordului sau deciziei Având în vedere interesul superior al copilului, un părinte poate să-şi exercite singur autoritatea părintească (a) ca urmare a unui acord între părţi, conform principiului 3:13, sau (b) ca urmare a unei decizii formulate de autoritatea competentă	”

„	Principiul 3:16 Exerciţiul unic al unui singur părinte Dacă doar unul dintre părinţi are autoritate părintească, atunci el sau ea ar trebui să şi le exercite singur (ă).	”

„	Principiul 3:31 Decesul părinţilor (1) Dacă părinţii au autoritate comună asupra copiilor, iar unul dintre ei moare, atunci aceasta va reveni părintelui supravieţuitor; (2) Dacă un părinte cu drept unic de exercitare a autorităţii părinteşti moare, aceasta ar trebui atribuită părintelui supravieţuitor sau unei terţe persoane, conform deciziei autorităţii competente; (3) În cazul decesului ambilor părinţi, dintre care cel puţin unul deţinea autoritatea părintească, autoritatea competentă ar trebui să instituie o măsură de protecţie cu privire la persoana şi bunurile copilului.	”

Bibliografie

Cărţi utile

1. Raportul profesorului Proksch către Guvernul Republicii Federale Germania cu privire la avantajele custodiei comune

Note de subsol

1. ↑ Textul original în limba franceză este: "Article 373
   Est privé de l'exercice de l'autorité parentale le père ou la mère qui est hors d'état de manifester sa volonté, en raison de son incapacité, de son absence ou de toute autre cause."
2. ↑ Textul original în limba franceză este: "Article 373-1
   Si l'un des père et mère décède ou se trouve privé de l'exercice de l'autorité parentale, l'autre exerce seul cette autorité."
3. ↑ Principiile legislaţiei europene privind autoritatea părintească în traducere bilingvă se pot consulta aici