CCiv:Art. 6

De la iurispedia
Salt la: navigare, căutare
 ↑ Capitolul Aplicarea legii civile ↑Art. 7. Teritorialitatea legii civile. →

Articolul 6 Aplicarea în timp a legii civile.

(1) Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă.

(2) Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor.

(3) Actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse dispoziţiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit dispoziţiilor legii noi.

(4) Prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.

(5) Dispoziţiile legii noi se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârşite după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare.

(6) Dispoziţiile legii noi sunt de asemenea aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi.

Punere în aplicare

Expunere de motive

Comentariu

"Parcurgând art. 6, alin 6, observăm că dispoziţiile legii noi sunt de asemenea aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, din enumerarea acestor situaţii lipsind actul juridic. Ori, soluţia tradiţională era că în pricipiu legea nouă se aplică şi efectelor viitoare ale actelor juridice încheiate sub imperiul legii vechi. Spre exemplu, OG 9/2000 care a fixat cuantumul maxim al dobânzii legale, se aplică şi dobânzilor care vor devin scadente după intrarea ei în vigoare. Având în vedere şi dispoziţia din legea tranzitorie, asta înseamnă că în principiu toate efectele unui act juridic sunt cele prevăzute de către legea în vigoare la momentul încheierii.Cu toate acestea, conform art. 121 din Legea de punere în aplicare "Dispozitiile art. 1.710, 1.711, art. 1.712 alin. (2) si ale art. 1.713 din Codul civil se aplică şi în cazurile în care viciile ascunse au fost descoperite după data intrării în vigoare a Codului civil." Iată că acest text permite păstrarea pentru o anumită ipoteză a soluţiei tradiţionale. Nu interesează momentul încheierii contractului, ci acela al descoperirii viciilor. Este posibil contractul să se fi încheiat înainte de 1 octombrie 2011, viciul îl descoperă după această dată, se vor aplica dispoziţiile Codului civil. Ca regulă, a exclus legea nouă de la reglementare efectelor contractelor trecute. Tot ca excepţie însă avem art. 134 din Legea de punere în aplicare "Dispozitiile art. 1.834 din Codul civil se aplică şi contractelor aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a Codului civil.", o derogare de la principiul rezultat din alin. 2 şi 6 ale art. 6.

În situaţia în care noua reglementare introduce o instituţie nouă, inexistentă până acum, iar părţile au încheiat un act similar, sau o situaţie juridică similară înainte de intrarea ei în vigoare, nu înseamnă că trebuie să dăm cu barda, că nu era reglementat înainte de 1 octombrie şi pe cale de consecinţă nu putea să producă efecte. Trebuie să mai cercetăm. Într-adevăr nu vor fi efectele, condiţiile din noul Cod civil, dar oare pe principiul libertăţii de voinţă părţile nu ar fi putut şi pe vechea reglementare să încheie acea situaţie juridică? Noul cod reglementează cesiunea contractului sinalagmatic, care înseamnă o cesiune de creanţă şi preluări de datorii. Efectele vor fi la fel, doar că vor fi contracte juridice nenumite, ca şi la contractul de întreţinere – până la 30 septembrie este contract nenumit, de la 1 octombrie este contract numit.

În privinţa prescripţiei extinctive, dacă am fi avut doar textul de la alin. 4 al art. 6 ar fi rezultat că nu s-ar fi împlinit prescripţia şi că luăm toate reglementările din legea veche. Însă avem câteva dispoziţii derogatorii în Legea de punere în aplicare. Conform art. 202 „Dispozitiile art. 2.515 din Codul civil nu validează convenţiile având ca obiect modificarea regimului legal al prescripţiei încheiate anterior intrării în vigoare a Codului civil.” Prescripţia nu va mai fi o instituţie de ordine publică ci de ordine privată cu câteva consecinţe în defavoarea instanţei, că nu mai poate invoca din oficiu prescripţia, dar spre deosebire de reglementarea în vigoare, art. 2515 permite părţilor ca prin acord expres să modifice termenul de prescripţie, chestiuni care ar fi fost clauze lovite de nulitate absolută. Per a contrario, ar putea rezulta că pe prescripţiile încheiate anterior, care sunt doar în curs de împlinire, eventualele convenţii ale părţilor sunt posibile. Dar convenţia anterioară, lovită de nulitate la data încheierii ei, va produce efecte şi pentru prescripţiile în curs, sau se va da o altă soluţie? Nu, pentru că ar însemna să aplic retroactiv acea dispoziţie, şi aş da soluţia pe art. 6, alin. 3.

Există şi derogări de la aplicarea legii vechi, spre exemplu, art. 203 şi 204 LPA. Art. 203 ne spune că „Dispoziţiile art. 2.532 pct. 6 si 7 din Codul civil privitoare la suspendarea cursului prescripţiei se aplică şi în cazul prescripţiilor începute înainte de intrarea în vigoare a Codului civil, dacă împrejurările care atrag suspendarea s-au produs dupa aceasta din urma dată.” Textul nu este neconstituţional, el se abate doar de la regula că în privinţa prescripţiilor se aplică legea veche. Pot aplica anumite cauze de suspendare din legea nouă dacă ele s-au produs după intrarea acesteia în vigoare. La fel si art. 204, care spune că „Dispoziţiile art. 2.539 alin. (2) teza a II-a din Codul civil se aplică şi în cazul cererii de chemare în judecată sau de arbitrare introduse dupa intrarea în vigoare a Codului civil.” "

(Prelegerea domnului prof. univ. dr. Gabriel Boroi din 08 Septembrie 2011, www.inm-lex.ro)

Principalele noutăţi aduse de Noul Cod Civil în domeniul dreptului imobiliar

Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare (potrivit art. 6 Cod Civil). Aceasta nu are putere retroactivă. Este de importanţă maximă să reţinem că noile prevederi ale Codului Civil nu se aplică:

- actelor/faptelor juridice încheiate/săvârşite înainte de intrarea în vigoare a Codului civil;
- prescripţiilor, decăderilor, uzucapiunilor începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului.

Prevederile Codului Civil se aplică:

- actelor/faptelor juridice încheiate/săvârşite după intrarea în vigoare a Codului;
- prescripţiilor, decăderilor, uzucapiunilor începute după intrarea în vigoare a Codului;
- situaţiilor juridice născute după intrarea în vigoare a Codului şi, în anumite cazuri, efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior.
(Leonid Puscas - "Noul Cod Civil fata cu Imobiliarele", 2011, www.juridice.ro)


1. Determinarea domeniului de aplicare a legii civile noi. Aplicarea imediată a legii civile noi – art. 6 alin. 5 NCC.

Dispoziţiile noului cod se aplica (i) tuturor actelor şi faptelor încheiate, produse sau săvârşite dupa intrarea sa în vigoare, (ii) precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare.

Elementul unificator între cele două ipoteze este aplicarea principială şi imediată a legii civile noi totuşi legiuitorul a ţinut să facă o distincţie clară între fapte şi acte (generatoare de drepturi şi obligaţii conform art. 1365, art.1166 şi art. 1324 NCC si faptul juridic licit art .1330-1348 NCC) şi situaţii juridice. Oare de ce?

Dacă ne raportăm la obligaţii, situaţiile juridice nu sunt expres reglementate ca izvor de obligaţii, dealtfel întreg dreptul civil este construit în jurul actelor şi faptelor juridice. Dacă ne raportăm la sensul căutat de legiuitor în acest aliniat – situaţii născute, o exprimare impersonală – am putea ajunge la concluzia că situaţiile juridice sunt efecte juridice născute dupa 01.10.2011. În aparenţă, substituirea situaţie juridică = consecinţă/efect pare convenabilă.

2. Extinderea selectivă a domeniului de aplicare a legii civile şi asupra situaţiilor juridice născute pe durata de aplicare a normei civile vechi – art. 6 alin. 6.

Din raţiuni de protecţie a unor interese generale asociate instituţiei familiei, capacităţii persoanei şi protecţiei proprietăţii în sens larg, legiuitorul a ţinut să se exprime cu privire la efectele viitoare ale unor situaţii juridice născute anterior intrării în vigoare a NCC. Legiuitorul mai spune aici situaţii juridice derivate din … şi enumeră domeniile antemenţionate.

Aşadar, se consolideaza ideea că (i) situaţiile juridice produc efecte dar şi că (ii) situaţiile juridice sunt efecte iar, reamintindu-ne separaţia clară legiferată la art 6 alin 5: situaţiile juridice NU SUNT fapte şi acte, în acelaşi timp.

3. Opinie proprie.

În realitatea noului cod, situaţiile juridice reprezintă o construcţie juridică generatoare de efecte juridice conform art 6 alin 6: dispoziţiile legii noi sunt de asemenea aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia.

Este greu de acceptat ca o consecinţă juridică poate genera în absolut alte efecte juridice, fără o altă intervenţie exterioară – acte şi fapte. Ipoteza este greu de înţeles şi destabilizează ideea de efect juridic, transformându-l în cauză de sine stătătoare a unor alte efecte; nu este acceptabil să admitem că efectele unor norme au o viaţă proprie, generatoare de alte efecte juridice etc.

În aceeaşi realitate a noului cod, situaţiile sunt de asemenea efecte juridice; este expres reglementat şi nu este necesară o interpretare.

În opinia mea, legiuitorul, reglemantând într-un mod complex, o realitate deja complexă, a luat în calcul – şi de aici şi dorinţa de a proteja unele interese generale în mod special – două ipoteze:

(i) Art 6 alin 5 – situaţii juridice, non fapte si acte, născute, post actum (după) 01.10.2011

Numai situaţiile juridice post actum, sunt luate în considerare doar ca efecte juridice, cărora li se aplică cu prioritate legea civilă nouă, cu excepţiile reglementate expres în NCC dar şi din LA (cum ar fi art. 58, art. 59).

(ii) Art. 6. alin. 6 situaţii juridice, non fapte si acte, născute ante actum 01.10.2011

Numai situaţiile juridice ante actum sunt generatoare ele însele de efecte juridice. Se aplică norma civilă nouă acelor situaţii generate de acte si fapte deja consumate ante actum, care, interacţionând cu acte şi fapte încheiate, produse, săvârşite după intrarea în vigoare a NCC, numai dacă (a) situaţiile juridice modificate prin interacţiunea cu actele şi faptele post actum, subzistă dupa 01.20.2011 şi dacă (b) situaţiile juridice care subzistă se referă instituţiile enumerate expres la art 6 alin 6. Aşadar în acest articol, sintagma derivate din, nu este sinonimă cu generate de sau provenind din. În opinia mea, legiuitorul a dorit să plaseze unele situaţii juridice în legătură cu anumite instituţii juridice, pentru a proteja unele interese generale enumerate limitativ la art. 6 alin. 6 NCC.

În concluzie sintagma situaţii juridice nu reprezintă un concept nou, ci doar o modalitate prin care textul Noului Cod Civil separă sau alătură, conform necesităţii de reglementare a aplicării normei civile în timp, faptele şi actele produse la un anumit moment dat de unele efecte juridice, în anumite condiţii exprese.

(Petru Hobincu - "Noul Cod Civil: fapte şi acte versus situaţii juridice. Domeniul legii şi aplicarea în timp a legii civile noi", 2012, www.juridice.ro)

Jurisprudenţă

Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov a făcut aplicarea în cauzele aflate în căile de atac - apel sau recurs - a dispoziţiilor noului Cod civil în ceea ce priveşte starea şi capacitatea persoanelor, căsătoria, filiaţia, adopţia, pensia de întreţinere etc., în conformitate cu prevederile art. 6 al. 6 din noul Cod civil. Astfel, în situaţia în care printr-o hotărâre pronunţată de judecătorie înainte de data de 01 octombrie 2011 s-a dispus cu privire la încredinţarea spre creştere şi educare a copilului la unul dintre părinţi, potrivit Codului familiei, actualmente abrogat, iar părţile au formulat apel cu privire la acest aspect, tribunalul specializat, judecând apelul după intrarea în vigoare a Codului civil, a pus în discuţia părţilor precizarea motivelor de apel sub aspectul stabilirii modalitaţii de exercitare a autorităţii părinteşti, respectiv locuinţa copilului, în raport de dispoziţiile noului Cod civil.

Astfel, în luna noiembrie a fost pronunţată o singura decizie civilă care priveşte aspectele de interes pentru Dvs.: decizia civilă nr. 137/A/21.11.2011, în dosarul nr. 3584/338/2010, prin care apelul declarat în cauză a fost admis, dispunându-se cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti şi locuinţa copilului minor, în condiţiile în care sentinţa primei instanţe fusese pronunţată la data de 28.06.2011.

Jud. Ramona Delida Szikszay - preşedintele Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov

(Custodie Comună - "Tribunalul pentru minori şi familie Braşov cu privire la aplicarea în timp a prevederilor NCC", 2012, www.blog.arpcc.ro)

Corelaţii cu alte norme

Legislaţie conexă:

Art. 3

Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor.

Art. 4

La data intrării în vigoare a Codului civil, actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate, prevăzute de Codul civil din 1864, precum şi de alte acte normative, rămân supuse dispoziţiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit Codului civil sau dispoziţiilor prezentei legi.

Art. 5

(1) Dispoziţiile Codului civil se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârşite după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare.

(2) Dispoziţiile Codului civil sunt aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a Codului civil.

Reglementarea anterioară:

C. Civ 1864 art. 1. Legea dispune numai pentru viitor, ea n-are putere retroactivă.

Legislaţie conexă:

art. 15 alin.(2) C. Rom.


(Mona Maria Pivniceru, Noul Cod Civil şi reglementările anterioare. Prezentare comparativă: legea de punere în aplicare, legislaţia conexă, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2012)

Elemente de drept comparat

Bibliografie

Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Trusa de unelte