Principiile legislaţiei europene cu privire la autoritatea părintească

De la iurispedia
(Redirecționat de la PLEPAP:COMPLET)
Salt la: navigare, căutare

Comisia Europeană privind Legislaţia Familiei a fost creată la 1 septembrie 2001 şi are ca obiectiv principal, armonizarea dreptului familiei în Europa. Beneficiul major preconizat prin înfiinţarea acestei Comisii este crearea unui set de principii europene legate de dreptul familiei care să fie privite ca modele pentru armonizarea dreptului familiei în Europa. Există mai multe seturi de principii emise de către această comisie dintre care, unul se numeşte Principiile Dreptului European cu Privire la Autoritatea Părintească (prescurtat PLEPAP). Documentul original în engleză se găseşte la adresa web www.ceflonline.net iar documentul tradus se găseşte aici.

Cuprins


Preambul

PREAMBUL
Pornind de la faptul că dincolo de diversitatea sistemelor privind legile naţionale referitoare la familie, există cu certitudine o convergenţă tot mai accentuată a legilor;
Pornind de la faptul că libera circulaţie a persoanelor in Europa este blocată de diferenţele care rămân;
Dorind a contribui la valorile europene comune referitoare la drepturile si bunăstarea copilului;
Dorind a contribui la armonizarea legislaţiei europene privind familia şi de a facilita şi mai mult libera circulaţie a persoanelor în Europa;
Comisia Europeană privind Legislaţia Familiei recomandă următoarele principii:
Principiul este integrat în Art. 483 Cod Civil

Definiţii

Principiul 3:01 Conceptul de autoritate părintească
Autoritatea părintească desemnează un cumul de drepturi şi obligaţii, care au drept scop promovarea şi protejarea bunăstării copilului. Ele se referă în special la:
(a) îngrijire, protecţie şi educaţie;
(b) menţinerea relaţiilor personale;
(c) stabilirea rezidenţei;
(d) administrarea proprietăţii şi
(e) reprezentarea legală.
Principiul este integrat în Art. 483 Cod Civil
Principiul 3:02 Titularul autorităţii părinteşti
(1) Se numeşte titular al autorităţii părinteşti orice persoană care are drepturile şi obligaţiile prezentate la Principiul 3:01, fie parţial, fie în totalitate.
(2) Prin titularii autorităţii părinteşti, în acord cu următoarele principii, se înţelege:
(a) părinţii copilului, precum şi
(b) alte persoane, decât părinţii copilului, care au responsabilităţi părinteşti alături de sau în locul acestora.
Principiul este integrat în Art. 483 Cod Civil

Capitolul II: Drepturile copilului

Principiul 3:03 Interesul superior al copilului
Interesul superior al copilului trebuie sa primeze în toate aspectele referitoare la autoritatea părintească.
Principiul este integrat în Art. 263 Cod Civil
Principiul 3:04 Autonomia copilului
Autonomia copilului trebuie respectată în concordanţă cu nevoile de dezvoltare şi cu nevoia copilului de a acţiona în mod independent.
Principiul este integrat în Art. 491, Art. 500, Art. 501, Cod Civil
Principiul 3:05 Lipsa de discriminare a copilului
Copiii nu ar trebui să fie discriminaţi pe criterii de sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau de altă natură, naţionalitate, provenienţă etnică sau socială, orientare sexuală, handicap, proprietate, naştere sau alt statut, indiferent dacă acestea se referă la copil sau la persoanele care deţin autoritatea părintească.
TBD Codul Civil. Principiul este enunţat în cuprinsul Art. 7 din Legea 272/2004
Principiul 3:06 Dreptul copilului de a-i fi ascultată părerea
Având în vedere vârsta şi maturitatea copilului, acesta ar trebui să aibă dreptul de a fi informat, consultat şi de a avea posibilitatea de a-şi exprima părerea în legătură cu toate aspectele care îl privesc, acordând importanţa cuvenită părerilor exprimate de acesta.
Principiul este integrat în Art. 491, Art. 264 Cod Civil. Principiul este enunţat în cuprinsul Art. 23 din Legea 272/2004
Principiul 3:7 Conflictul de interese
Interesele copilului trebuie protejate de fiecare dată când acestea intră în conflict cu interesele celor care sunt titulari ai autorităţii părinteşti.
TBD Codul Civil. Principiul este enunţat în cuprinsul Art. 23 şi Art. 24 din Legea 272/2004

Capitolul III: Autoritatea părintească a copiilor şi a terţelor persoane

Principiul 3:08
Părinţii, a căror paternitate legală a fost stabilită, ar trebui să aibă autoritate părintească faţă de copil.
Principiul este integrat în Art. 483 Cod Civil
Principiul 3:9 Terţe persoane
Autoritatea părintească poate fi atribuită parţial sau integral unei alte persoane, care nu este părintele copilului.
Principiul este integrat în Art. 110 Cod Civil
Principiul 3:10 Efectul divorţului sau separării
Autoritatea părintească nu trebuie să fie afectată de desfacerea sau anularea căsătoriei sau a altei forme de relaţie şi nici de separarea de iure sau de facto a părinţilor.
Principiul este integrat în Art. 397 Cod Civil. Principiul este enunţat în cuprinsul Art. 7 din Legea 272/2004

Capitolul IV: Exerciţiul autorităţii părinteşti

Principiu 3:11 Exerciţiul comun
Părinţii care au autoritatea părintească ar trebui să aibă în mod egal dreptul şi obligaţia de a o exercita şi de câte ori este posibil, ar trebui să facă acest lucru împreună.
Principiul este integrat în Art. 483 litera (3) Cod Civil
Principiul 3:12 Chestiuni zilnice, decizii importante şi urgente

(1) Părinţii care au autoritatea părintească comună ar trebui sa aibă dreptul să acţioneze în mod independent în ceea ce priveşte chestiunile zilnice.
(2) Deciziile importante, cum ar fi cele referitoare la educaţie, tratament medical, reşedinţa copilului sau administrarea bunurilor sale ar trebui luate împreună de către părinţi. În situaţii de urgenţă, părintele ar trebui să aibă dreptul de a acţiona singur. Celălalt părinte trebuie informat fără întârzieri nejustificate asupra acestui lucru.
Principiul este integrat în Art. 503 Cod Civil.
Principiul 3:13 Acordul privind exercitarea
(1) Având în vedere interesul superior al copilului, părinţii care au drept de exercitare în comun a autorităţii părinteşti pot încheia un acord cu privire la modul de punere în aplicare a acestora.
(2) Autoritatea competentă poate examina acest acord.
Principiul este integrat în Art. 506 Cod Civil.
Principiul 3:14 Lipsa de acord privind exercitarea
(1) Atunci când părinţii care au autoritate părintească a cărei exercitare se face în comun, dar care nu se înţeleg asupra unui aspect important, atunci pot apela la autoritatea competentă în domeniu.
(2) Autoritatea competentă ar trebui să promoveze un acord între părinţi.
(3) Atunci când nu se poate ajunge la un acord, autoritatea competentă ar trebui să împartă exercitarea autorităţii părinteşti între părţi sau să soluţioneze disputa.
Principiul este integrat în Art. 486 Cod Civil.
Principiul 3:15 Exercitarea individuală a autorităţii părinteşti, ca urmare a acordului sau deciziei
Având în vedere interesul superior al copilului, un părinte poate să-şi exercite singur autoritatea părintească
(a) ca urmare a unui acord între părţi, conform principiului 3:13, sau
(b) ca urmare a unei decizii formulate de autoritatea competentă
Principiul este integrat în Art. 506 Cod Civil.
Principiul 3:16 Exerciţiul unic al unui singur părinte
Dacă doar unul dintre părinţi are autoritate părintească, atunci el sau ea ar trebui să şi le exercite singur (ă).
Principiul este integrat în Art. 398 şi Art. 507 Cod Civil.
Principiul 3:17 Exerciţiul alături de sau în locul părinţilor
O altă persoană, decât părintele poate exercita autoritatea părintească parţial sau în întregime alături de sau în locul părinţilor.


Principiul este integrat în Art. 399 Cod Civil.
Principiul 3:18 Decizii cu privire la chestiuni zilnice
Partenerul (a) părintelui, care locuieşte cu copilul poate lua parte la deciziile privitoare la chestiunile zilnice, cu excepţia cazului în care celălalt părinte cu responsabilităţi parentale se opune acestui lucru.


Nu este implementat.
Principiul 3:19 Îngrijire, protecţie şi educaţie
(1) Titularii autorităţii părinteşti ar trebui să ofere copilului îngrijire, protecţie şi educaţie, conform personalităţii şi nevoilor de dezvoltare specifice copilului.
(2) Copilul nu trebuie să fie supus pedepsei corporale sau oricărui alt tratament umilitor.
Alin. (1) al principiului este integrat în Art. 487 Cod Civil.
Alin. (2) al principiului este integrat în Art. 489 Cod Civil.

Capitolul V: Conţinutul autorităţii părinteşti

Secţiunea A: Persoana şi proprietatea copilului

Principiul 3:20 Locuinţa copilului
(1) În cazul în care autoritatea părintească sunt exercitate în comun, titularii acestora, dacă locuiesc separat ar trebui să se pună de acord cu privire la persoana cu care va locui copilul.
(2) Copilul poate locui în mod alternativ cu titularii autorităţii părinteşti, fie ca urmare a unui acord aprobat de autoritatea competentă, fie a unei decizii luate de aceasta din urmă. Autoritatea competentă trebuie să aibă în vedere următorii factori:
(a) vârsta şi opinia copilului;
(b) capacitatea şi dorinţa titularilor responsabilităţilor parentale de a colabora unul cu celălalt cu privire la aspectele legate de copil, precum şi situaţia lor personală;
(c) distanţa dintre locuinţele titularilor autorităţii parentale şi şcoala pe care o frecventează copilul.
Principiul este integrat în Art. 496 Cod Civil
Principiul 3:21 Schimbarea locuinţei
(1) În cazul în care autoritatea părintească este exercitată în comun şi unul dintre titularii acestora doreşte să schimbe locuinţa al copilului în interiorul sau în exteriorul zonei de jurisdicţie, atunci el sau ea trebuie să-l (să o) informeze pe celălalt cu privire la acest lucru.
(2) Dacă celălalt titular al autorităţii părinteşti nu este de acord cu schimbarea locuinţei copilului, atunci oricare dintre ei poate apela la autoritatea competentă în vederea obţinerii unei decizii în acest sens.
(3) Autoritatea competentă trebuie să aibă în vedere următorii factori:
(a) vârsta şi opinia copilului;
(b) dreptul copilului de a menţine relaţii personale cu celălalt titular al autorităţii părinteşti;
(c) capacitatea şi dorinţa titularilor autorităţii părinteşti de a colabora unul cu celălalt;
(d) situaţia personală a titularilor autorităţii părinteşti;
(e) distanţa geografică şi accesibilitatea;
(f) libera circulaţie a persoanelor.

Principiul este integrat în Art. 497 Cod Civil
Principiul 3:22 Administrarea proprietăţii copilului
(1) Titularii responsabilităţilor parentale ar trebui să administreze proprietatea copilului cu grija şi atenţia cuvenite pentru a păstra şi acolo unde este posibil a creşte valoarea bunurilor.
(2) În cazul administrării proprietăţii copilului, titularii autorităţii părinteşti ar trebui să nu facă cadouri, decât atunci când acestea sunt considerate a fi o obligaţie morală;
(3) Venitul obţinut de pe urma proprietăţii copilului, care nu este folosit pentru administrarea adecvată a proprietăţii sau pentru îngrijirea şi educarea copilului, poate fi folosit pentru a acoperi nevoile familiei, doar atunci când acest lucru este necesar.
Principiul este integrat în Art. 501 Cod Civil
Principiul 3:23 Restricţiile
(1) Titularii autorităţii părinteşti ar trebui să nu administreze bunurile obţinute de copil ca urmare a unei dispoziţii testamentare sau a unui cadou, dacă donatorul a precizat că nu doreşte acest lucru.
(2) În mod similar, veniturile copilului nu ar trebui administrate de titularii autorităţii părinteşti decât în cazul în care copilul nu are vârsta sau maturitatea de a decide acest lucru singur.
(3) În cazul în care există tranzacţii cu consecinţe financiare semnificative pentru copil este necesar acordul autorităţii competente.
Principiu este integrat în Art. 142 şi Art. 502 Cod Civil
Principiul 3:24 Reprezentarea legală
(1) Titularii autorităţii părinteşti ar trebui să reprezinte copilul din punct de vedere legal în toate aspectele legate de persoana sau bunurile copilului.
(2) Reprezentarea legală nu ar trebui să aibă loc în situaţiile în care există un conflict de interese între copil şi titularii autorităţii părinteşti.
(3) Copilul ar trebui să aibă dreptul să se auto-reprezinte în procesele legale, ţinând cont de vârsta şi maturitatea sa.
Principiul este integrat în Art. 142 alin. (1), Art. 501 şi Art. 502 Cod Civil

Secţiunea B: Menţinerea relaţiilor personale

Principiul 3:25 Contactul direct cu părinţii şi alte persoane
(1) Copiii şi părinţii ar trebui să aibă dreptul de a avea cu regularitate contact direct unii cu ceilalţi.
(2) Trebuie asigurat contactul direct dintre copil şi rudele sale apropiate
(3) Se poate asigura şi contactul direct între copil şi persoane cu care acesta se află în relaţii apropiate.
Principiul este integrat în Art. 262, Art. 401, Art. 438, Art. 496, Art. 512 Cod Civil.
Principiul 3:26 Ce presupune contactul direct
(1) Contactul direct se referă la petrecerea timpului sau la întâlnirile dintre copil şi părinte sau o altă persoană, cu care acesta nu locuieşte în mod obişnuit; precum şi la orice altă formă de comunicare dintre aceştia.
(2) Astfel de contacte directe trebuie să fie considerate a fi în interesul superior al copilului.


Principiul este integrat în Art. 494 Cod Civil.
Principiul 3:27 Acordul
(1) Având în vedere interesul superior al copilului, părinţii şi alte persoane menţionate la Principiul 3:25(2) şi (3) pot ajunge la un acord cu privire la contactul direct.
(2) Autoritatea competentă poate examina acordul.
Principiul este integrat în Art. 401 Cod Civil.
Principiul 3:28 Restricţiile
Dacă interesul superior al copilului impune, contactul direct poate fi restricţionat, interzis sau poate fi supus unor condiţii stipulate de autoritatea competentă.

Principiul este integrat în Art. 491, Art. 495 Cod Civil.
Principiul 3:29 Informarea părinţilor
Părintele ar trebui să aibă dreptul de a fi informat cu privire la aspectele legate de situaţia personală a copilului.
Principiul este integrat în Art. 262, Art. 401, Art. 496, Art. 512 Cod Civil.

Capitolul VI: Încetarea autorităţii părinteşti

Principiul 3:30 Încetarea autorităţii părinteşti
(1) Autoritatea părintească ar trebui să se încheie în cazul în care copilul:
(a) ajunge la maturitate;
(b) se căsătoreşte sau are un parteneriat oficial;
(c) este adoptat;
(d) moare.
(2) Dacă partenerul(a) părintelui natural adoptă copilul acestuia din urmă, atunci autoritatea părintească în raport cu celălalt părinte ar trebui să se încheie.
Alin. (1) lit. (a) este integrat în Art. 483 Cod Civil.
Alin. (1) lit. (b) căsătoria minorului este lovită de nulitate absolută.
Alin. (1) lit. (c) este integrat în Art. 483 Cod Civil.
Alin. (1) lit. (d) nu este precizat.
Alin. (2) este integrat în Art. 470Cod Civil.
Principiul 3:31 Decesul părinţilor
(1) Dacă părinţii au autoritate comună asupra copiilor, iar unul dintre ei moare, atunci aceasta va reveni părintelui supravieţuitor;
(2) Dacă un părinte cu drept unic de exercitare a autorităţii părinteşti moare, aceasta ar trebui atribuită părintelui supravieţuitor sau unei terţe persoane, conform deciziei autorităţii competente;
(3) În cazul decesului ambilor părinţi, dintre care cel puţin unul deţinea autoritatea părintească, autoritatea competentă ar trebui să instituie o măsură de protecţie cu privire la persoana şi bunurile copilului.
Principiul este integrat în Art. 398, Art. 399, Art. 403 şi Art. 507 Cod Civil.

Capitolul VII: Retragerea şi reinstaurarea autorităţii părinteşti

Principiul 3:32 Retragerea autorităţii părinteşti
Autoritatea competentă ar trebui să retragă autoritatea părintească deţinătorului ei, în totalitate sau parţial, atunci când comportamentul său sau neglijarea constituie un risc considerabil la adresa persoanei sau a bunurilor copilului.
Principiul este integrat în Art. 508 şi Art. 509 Cod Civil
Principiul 3:33: Solicitarea retragerii responsabilităţilor parentale
(1) Retragerea autorităţii părinteşti poate fi solicitată de către:
(a) oricare dintre părinţii care au autoritate părintească;
(b) copil, şi
(c) orice instituţie care protejează interesele copilului.
(2) Autoritatea competentă poate să decidă retragerea autorităţii părinteşti din proprie iniţiativă.
Alin (2) este integrat în Art. 508 Cod Civil.
Principiul 3:34 Reinstaurarea autorităţii părinteşti
Având în vedere interesul superior al copilului, autoritatea competentă poate reinstaura autoritatea părintească, dacă circumstanţele care au dus la retragerea lor au dispărut.
Principiul este integrat în Art. 512 Cod Civil.
Principiul 3:35 Autoritatea competentă
(1) Toate hotărârile cu privire la autoritatea părintească ar trebui emise de autoritatea competentă, care poate fi de natură judiciară sau administrativă.
(2) Atunci când este necesar, autoritatea competentă trebuie să împuternicească o persoană sau o instituţie potrivită pentru a investiga situaţia copilului.
Principiul este integrat în Art. 107, Art. 265 şi Art. 512 Cod Civil.
Alin. (2) este integrat în Art. 483 Cod Civil.
Alin. (1) lit. (d) nu este precizat.
Alin. (2) este integrat în Art. 470Cod Civil.
Principiul 3:36 Metode alternative de rezolvare a disputelor
În toate disputele legate de autoritatea părintească ar trebui să fie folosite mecanismele medierii, ca metodă alternativă de rezolvare a disputelor.
Principiul este integrat în Art. 506 Cod Civil.
Principiul 3:37 Audierea copilului
(1) Conform principiului 3:06, autoritatea competentă ar trebui să audieze copilul în toate procedurile privind autoritatea părintească, iar dacă acesta nu este audiat atunci este necesară prezentarea motivele specifice care au stat la baza acestei decizii.
(2) Audierea copilului ar trebui să se desfăşoare, fie în mod direct în faţa autorităţii competente, fie indirect în faţa unei persoane sau în cadrul unei instituţii numite de autoritatea competentă.
(3) Audierea copilului ar trebui să se desfăşoare într-o manieră adecvată vârstei şi maturităţii acestuia.
Principiul este integrat în Art. 264 Cod Civil.
Principiul 3:38 Numirea unui reprezentant special al copilului
În cazul audierilor cu privire la autoritatea părintească, în care fie există un conflict puternic între interesele copilului şi cele ale titularului autorităţii părinteşti, fie bunăstarea copilului este în pericol, autoritatea competentă ar trebui să numească un reprezentant special al copilului.
Principiul este integrat în Art. 264 alin (5) Cod Civil.
Principiul 3:39 Impunerea (executarea silită)
(1) În cazul în care apare o nerespectare intenţionată, trebuie imediat emisă o decizie din partea autorităţii competente şi a unui acord privind exercitarea autorităţii părinteşti.(2) Se va evita impunerea (executarea silită) dacă este în mod evident în contradicţie cu interesului superior al copilului.
Principiul este integrat în Art. 262 şi Art. 488)

Referinţe

Note de subsol


Bibliografie

Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Trusa de unelte